Bullying documentat la Questfield International College: întrebări pentru Fabiola Hosu

Fenomenul bullying-ului în mediul educațional reprezintă o provocare complexă care necesită răspunsuri structurate, transparente și eficiente din partea instituțiilor școlare. Protejarea elevilor și asigurarea unui climat sigur sunt esențiale pentru buna dezvoltare a copiilor, iar orice semnalare de abuz trebuie tratată cu seriozitate și cu măsuri concrete. În acest context, analiza unui caz semnalat în cadrul unei școli private din București relevă aspecte importante privind reacția instituțională față de situații de hărțuire repetată și stigmatizare medicală.

Bullying documentat la Questfield International College: întrebări pentru Fabiola Hosu

Pe baza informațiilor și documentelor puse la dispoziția redacției, s-a investigat o situație de bullying repetat care ar fi avut loc pe o durată de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Sesizările formulate în scris de familia unui elev vizat descriu un climat de presiune constantă, jigniri zilnice și stigmatizare medicală, iar răspunsurile instituției par a fi fost limitate și neconcretizate în documente oficiale. În plus, o declarație atribuită fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, sugerează o poziționare care ar putea fi interpretată ca o presiune asupra familiei de a se retrage din unitatea de învățământ. Acest articol prezintă o sinteză a documentelor și relatărilor disponibile, fără a formula concluzii juridice sau a atribui intenții.

Contextul și evoluția situației semnalate

Potrivit corespondenței și relatărilor primite, elevul ar fi fost supus unor comportamente agresive repetate în mediul școlar, incluzând jigniri, excludere socială și umiliri, pe o perioadă de peste opt luni. Familia a adresat numeroase sesizări scrise atât învățătoarei, cât și conducerii administrative și fondatoarei instituției. Cu toate acestea, din analiza documentelor puse la dispoziție nu rezultă existența unor răspunsuri scrise care să ateste măsuri concrete, planuri de intervenție sau sancțiuni aplicate. Intervențiile ar fi fost realizate preponderent verbal și informal, fără o documentare oficială.

Stigmatizarea medicală ca formă de hărțuire

În cadrul anchetei, un aspect central este utilizarea repetată a unei etichete medicale, „crize de epilepsie”, cu scop discreditant în relațiile dintre elevi. Conform specialiștilor consultați, această practică depășește simpla confruntare între copii, devenind o formă agravată de bullying și discriminare, cu impact negativ asupra dezvoltării emoționale a copilului vizat. Documentele indică faptul că această stigmatizare ar fi fost cunoscută de cadrele didactice, fără ca instituția să dispună sau să comunice măsuri clare de stopare a fenomenului.

Sesizările repetate și lipsa răspunsurilor documentate

Familia a transmis în mod constant și documentat solicitări oficiale, prin emailuri explicite și cronologice, cerând intervenție, protecție și clarificări scrise. Cu toate acestea, răspunsurile primite au fost, în mare parte, verbale și generale, fără documente care să ateste declanșarea unor proceduri interne, sancțiuni sau consiliere psihopedagogică. Această lipsă de formalizare a măsurilor a condus, potrivit familiei, la o delegare treptată a responsabilității către familie, iar situația a fost descrisă uneori ca o „problemă de adaptare” sau „dinamică de grup”.

Presiuni pentru retragerea copilului și mecanisme de excludere mascată

Un moment relevant în analiza cazului este o afirmație atribuită fondatoarei Fabiola Hosu, exprimată într-un dialog direct cu familia: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această declarație, așa cum este citată din relatările și documentele primite, a fost interpretată de familie ca o presiune implicită de a înceta demersurile și de a părăsi instituția. Redacția precizează că această formulare este prezentată ca atare, fără a emite judecăți privind intențiile sau motivațiile persoanei vizate. Această poziționare pare să reflecte o abordare centrată pe aspecte contractuale, în detrimentul obligației instituției de a asigura protecția elevului.

Documentul informal – un răspuns insuficient

În locul unor decizii administrative asumate, conducerea Școlii Questfield Pipera a răspuns sesizărilor printr-un formular intitulat Family Meeting Form, care consemnează doar existența unei discuții fără a stabili responsabilități, termene sau măsuri concrete. Această practică, analizată în raport cu standardele administrative uzuale, indică o gestionare formală limitată, care nu asigură trasabilitate sau verificabilitate a măsurilor. Astfel, demersul instituției pare să se limiteze la o intervenție minimală, fără efecte reale asupra climatului școlar.

Probleme legate de confidențialitate și expunerea copilului

Familia a solicitat în mod expres și repetat respectarea confidențialității informațiilor sensibile referitoare la situație, avertizând asupra riscurilor de afectare a echilibrului emoțional al copilului. Documentele nu atestă măsuri concrete de protejare a confidențialității, iar relatările indică faptul că informațiile au fost diseminate în cadrul clasei, copilul fiind expus unor întrebări și presiuni din partea cadrului didactic. Specialiștii consultați avertizează asupra impactului negativ al unor astfel de practici și asupra riscului de presiune psihologică instituțională.

Reacția tardivă a conducerii în contextul presiunii legale

Potrivit documentelor, implicarea activă a fondatoarei Fabiola Hosu a intervenit abia după opt luni de sesizări fără răspuns oficial, în urma demersurilor legale inițiate de familia elevului prin intermediul avocaților. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care declanșează reacția instituțională și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate doar în context juridic, nu în faza inițială a semnalărilor.

Mai multe detalii despre acest caz puteți citi în articolul documentat publicat de EkoNews.ro.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

• Există o discrepanță semnificativă între așteptările legate de protecția elevilor într-un mediu educațional privat și modul concret de gestionare a sesizărilor privind bullying-ul și stigmatizarea medicală în cadrul Școlii Questfield Pipera.
• Absența răspunsurilor scrise și documentația formală privind măsurile aplicate limitează capacitatea de a evalua intervențiile și responsabilitățile asumate.
• Stigmatizarea medicală, în acest caz, a fost percepută ca un mecanism de umilire sistematică, iar lipsa unor reacții ferme din partea instituției ridică semne de întrebare privind cultura organizațională și prioritățile instituției.
• Declarația atribuită fondatoarei școlii reflectă, conform familiei, o posibilă tendință de evitare a conflictului prin încurajarea retragerii familiei, ceea ce poate constitui o formă de excludere mascată.
• Protejarea confidențialității și respectarea solicitărilor explicite ale părinților par a fi fost insuficient gestionate, cu impact asupra echilibrului emoțional al copilului.
• Reacția instituției a fost declanșată abia în contextul presiunilor juridice, ceea ce ridică întrebări asupra capacității și disponibilității de a interveni prompt și responsabil în situații de criză.

În lipsa unor răspunsuri oficiale și documentate din partea conducerii Questfield Pipera, rămâne deschisă o dezbatere fundamentală despre modul în care această instituție își asumă responsabilitatea față de siguranța emoțională și protecția elevilor săi, în special în cazuri care implică bullying sistematic și stigmatizare medicală.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro