Bullying la Questfield International College, când prevenția nu funcționează

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă, care necesită o abordare sistematică și responsabilă din partea instituțiilor educaționale. Fiecare caz reclamă o intervenție clară, documentată și urmărită, menită să protejeze integritatea emoțională și fizică a elevilor. În absența unor astfel de măsuri, riscurile pentru dezvoltarea sănătoasă a copiilor cresc semnificativ, iar climatul educațional poate deveni ostil și nesigur.

Bullying la Questfield International College, când prevenția nu funcționează

Investigația realizată de redacție relevă o situație semnalată de familie ca fiind un caz de bullying sistematic în cadrul Școala Questfield Pipera, desfășurat pe o perioadă de peste opt luni. Documentele și corespondența puse la dispoziție indică multiple sesizări scrise adresate conducerii și cadrelor didactice, care, conform relatărilor, nu au fost urmate de măsuri concrete, documentate sau scrise. În plus, familia reclamă utilizarea stigmatizării medicale ca mijloc de umilire și presiuni explicite sau implicite pentru retragerea copilului din instituție, aspecte care ridică întrebări relevante privind managementul educațional și responsabilitatea instituțională.

Sesizări repetate și lipsa intervențiilor documentate

Potrivit materialelor analizate, copilul ar fi fost expus zilnic unor comportamente agresive, precum jigniri, umiliri publice și excludere socială, manifestate în prezența cadrelor didactice. Familia a transmis de-a lungul a mai multor luni sesizări oficiale, prin emailuri detaliate către învățătoare, director și fondatoarea școlii, solicitând intervenții și protecție. Din analiza corespondenței nu rezultă existența unor răspunsuri scrise care să ateste aplicarea unor măsuri concrete, ci doar intervenții verbale informale, fără procese-verbale sau planuri de acțiune clar definite.

În acest context, intervențiile instituției au fost descrise drept insuficiente, iar problema ar fi fost relativizată ca o „dinamică de grup” sau „conflict minor”, ceea ce, în opinia familiei, a contribuit la escaladarea fenomenului și la creșterea impactului negativ asupra copilului.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Un aspect distinct semnalat este utilizarea repetată a unei etichetări medicale cu scop discreditant în mediul școlar, care, conform specialiștilor consultați, depășește limita unui conflict obișnuit și intră în sfera violenței psihologice grave. Documentele și mărturiile indică că această etichetare a fost folosită nu în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de marginalizare și ridiculizare.

• Expunerea repetată la astfel de etichete afectează percepția copilului asupra propriei identități;
• Lipsa reacțiilor instituționale ferme și documentate a permis perpetuarea fenomenului;
• Stigmatizarea a contribuit la izolarea socială și deteriorarea relației copilului cu mediul educațional;
• Familia a semnalat oficial fiecare episod, însă răspunsurile au fost preponderent verbale și generale, fără măsuri concrete.

Acest mod de gestionare a situației ridică întrebări privind capacitatea instituției de a proteja elevii și de a preveni formele agravate de bullying.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în normalizarea fenomenului

Documentele și relatările familiei arată că, deși cadrele didactice au fost martore ale comportamentelor agresive, intervențiile nu au fost eficiente sau urmărite formal. Lipsa unor decizii scrise, rapoarte interne sau planuri de acțiune a limitat posibilitatea de evaluare și monitorizare a situației. Astfel, mesajul transmis colectivului a fost, în mod implicit, unul de toleranță față de bullying.

Managementul educațional al școlii, în calitate de responsabil cu asigurarea unui mediu sigur, nu a furnizat dovezi ale implementării unor proceduri riguroase de prevenire și intervenție. Sesizările au fost, în mare parte, tratate informal, iar apelurile familiei pentru măsuri scrise și asumate au rămas fără răspunsuri oficiale punctuale.

Declarația fondatoarei și percepția de excludere mascată

Un moment esențial în această situație este răspunsul verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, care ar fi exprimat că „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această afirmație, conform familiei, a fost formulată după luni de sesizări și reflectă, în opinia acestora, o atitudine orientată spre evitarea conflictului prin încurajarea retragerii copilului.

Redacția subliniază că această formulare este citată din sursele puse la dispoziție și nu reprezintă o concluzie privind intențiile sau motivele conducerii. Instituția nu a transmis un punct de vedere scris privind acest episod, iar lipsa unei reacții oficiale complete accentuează percepția unei rupturi între discursul public și practica internă.

Gestionarea formală versus informală a situației

În locul unor decizii administrative clare, conducerea școlii a produs un document informal de tip Family Meeting Form, care, potrivit analizei redacției, nu corespunde standardelor uzuale de trasabilitate și asumare a responsabilității. Formularul nu indică termene, sancțiuni sau măsuri concrete, limitându-se la consemnarea existenței unei discuții fără efecte instituționale verificabile.

Această abordare ridică semne de întrebare privind eficiența răspunsului instituțional și capacitatea școlii de a aborda în mod responsabil situații care afectează siguranța emoțională a elevilor.

Confidențialitatea informațiilor și presiunea psihologică asupra copilului

Familia a solicitat în mod repetat, în scris, respectarea confidențialității privind situația semnalată, avertizând asupra riscurilor de expunere a copilului în mediul școlar. Cu toate acestea, conform relatărilor, informațiile sensibile ar fi fost transferate în circuitul intern, iar copilul ar fi fost interpelat public de către cadre didactice în legătură cu demersurile administrative.

Specialiști consultați au calificat acest fapt drept o posibilă formă de presiune psihologică instituțională, care poate afecta echilibrul emoțional al copilului și poate contribui la perpetuarea unui climat nesigur.

Răspunsul întârziat și implicarea juridică

Intervenția fondatoarei a fost semnalată abia după mai bine de opt luni, în contextul în care familia a apelat la o echipă de avocați și a transmis notificări cu caracter juridic. Această succesiune temporală indică faptul că instituția a reacționat doar sub presiunea unui demers legal, iar solicitările educaționale anterioare au rămas fără răspunsuri oficiale.

Acest aspect sugerează o prioritizare a reacției în funcție de implicațiile juridice, mai degrabă decât în baza unei responsabilități educaționale și de protecție a copilului.

Minimizarea fenomenului în comunicarea oficială

În data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a transmis un email către părinții elevilor în care situațiile reclamate sunt reduse la „interacțiuni spontane dintre copii”. Această descriere contrazice sesizările scrise și documentate de familie, care au evidențiat un pattern de bullying constant și grav.

Prin această formulare minimalizatoare, instituția pare să dilueze responsabilitatea pentru gestionarea fenomenului, lipsind de claritate și asumare publică în protejarea elevilor.

Contacte informale post-retragere și posibile consecințe

După retragerea copiilor de la școală, părinții au semnalat existența unor contacte telefonice informale către alte unități școlare din zonă, în care copiii ar fi fost descriși în termeni negativi, cu referiri la comportament și disciplină, fără susținere documentară oficială. Redacția solicită clarificări publice privind aceste aspecte, care pot afecta dreptul la educație și confidențialitatea elevilor.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Analiza documentelor și a relatărilor indică o problemă complexă de gestionare a bullyingului în cadrul Școlii Questfield Pipera. Lipsa unor măsuri documentate, răspunsuri oficiale și intervenții scrise, precum și tolerarea stigmatizării medicale, generează un climat educațional nesigur și ridică semne de întrebare serioase privind mecanismele reale de protecție a elevilor.

De asemenea, răspunsurile informale și declarațiile atribuite conducerii pot sugera o abordare orientată spre evitarea conflictelor și, în unele cazuri, spre excluderea mascată a elevului afectat. Aceasta contravine obligațiilor fundamentale ale unei instituții educaționale care își asumă responsabilitatea pentru siguranța și dezvoltarea armonioasă a copiilor.

În absența unor clarificări oficiale și a unor acțiuni concrete, rămân întrebări fundamentale cu privire la modul în care Questfield Pipera gestionează conflictele de natură emoțională și protecția elevilor în situații critice.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro